„China: Undercurrents” este unul dintre cele mai apreciate şi provocatoare foto-documentare ale lui Ian Teh. Într-un interviu în exclusivitate acordat redacției noastre, artistul de origine malaeziană a spus povestea proiectului care a documentat vizual freamătul plin de neastâmpăr al pieţelor chinezeşti din vecinătatea Rusiei şi liniştea mormântală de la graniţa Chinei cu Coreea de Nord.

Peisaje de o stranietate post-apocaliptică. Chipuri asiatice traversate de gânduri fulgurante. Siluete blurate, deplasându-se în viteză spre destinaţii necunoscute. Roşu, agitaţie. Întinderi vaste, împietrite. Iureşul vieţii. Sfârşitul lumilor.

Imaginile au un efect hipnotic. Fiecare fotografie spune o poveste de pe tărâmuri prea puţin familiare unui european. Iar istoria unei fotografii se întreţese cu cea din fotografia alăturată, întregind panorama unui petec de pământ, despre care, până acum, mulţi dintre noi nu ştiam mai nimic.

Foto-documentarul „China: Undercurrents” transpune privitorul într-un univers-amalgam în care co-există, aparent tolerant, freamătul plin de neastâmpăr al pieţelor chinezeşti din vecinătatea Rusiei cu liniştea mormântală de la graniţa Chinei cu Coreea de Nord.

Dornici să aflăm mai multe despre acest album fotografic tulburător, îl căutăm pe autorul lui, Ian Teh. Deşi pe drumuri, prins cu următorul său proiect, fotograful de origine malaeziană reuşeşte să răspundă curiozităţii noastre.

Ce semnificaţie are titlul albumului, „China: Undercurrents”?

Ian Teh: Curenţii subterani sunt forţe nevăzute care deplasează, direcţionează materia. Am vrut să exprim ideea că există multe forţe nevăzute în China care reuşesc, prin acţiunea lor, să producă un impact puternic asupra realităţii, asupra societăţii în ansamblul ei.

Când şi cum ai avut ideea acestui foto-documentar?

Ian Teh: Am simţit dorinţa de a realiza un portret al unei naţiuni aflate în schimbare. Albumul este, de fapt, o colecţie de proiecte, la care am lucrat mai bine de 10 ani. Am observat, am explorat teritoriul, atent la evenimentele politice, sociale care au marcat istoria recentă a locurilor descrise. Am încercat să surprind o societate într-o evoluţie foarte rapidă.

„Undercurrents” este o colecţie de 5 poveşti despre China.

Prima explorează teritoriul de graniţă a trei state: China, Rusia şi Coreea de Nord. A doua este dedicată Fluviului Albastru (Yangtze), mai precis zonei celor trei baraje. Ultimele trei poveşti descriu realităţile aspre ale industrializării în China. Avem Linfen, cel mai poluat oraş. Apoi construcţia unei centrale energetice în nord-estul ţării. Ultimul grupaj fotografic documentează impactul industriei cărbunelui asupra mediului.

Ian Teh, autoportret | Foto: Ian Teh

Ian Teh, autoportret | Foto: Ian Teh

Cât ai călătorit pentru „Undercurrents”?

Ian Teh: Cam 1000 de kilometri. Am făcut patru drumuri a câte două săptămâni, mai mult sau mai puţin.

Ai întâmpinat probleme pe parcurs?

Ian Teh: Singurul neajuns a fost frigul. Altfel, sunt o fire veselă, optimistă. M-a ajutat mult şi însoţitorul meu, un băiat plin de umor. Schimbam impresii, glumeam…

Ce poți spune despre oamenii pe care i-ai întâlnit în drumurile tale?

Ian Teh: Oamenii… Ei mă impresionează cu adevărat. Vieţile lor, poveştile lor. De multe ori aveam impresia că mă aflu în Vestul sălbatic, pe un pământ al tuturor posibilităţilor, şi că fiecare locuitor încearcă să-şi găsească un mod propriu de a supravieţui sau de a o duce mai bine. Am încercat să redau atmosfera străduinţei lor, a luptei lor de zi cu zi. Unele zone sunt, cel puţin la suprafaţă, atracţii turistice pline de viaţă. Cele aflate în preajma râului Yalu (care desparte China de Coreea de Nord – n.red) ascund însă realităţi sumbre.

Ai vreo fotografie preferată?

Ian Teh: Nu. Îmi plac toate fotografiile, dar nu am una la care să ţin în mod deosebit. De fapt, ca să fiu sincer, fotografia mea favorită e alta de fiecare dată, din diverse motive. Uneori o prefer pe cea în care descopăr ceva nou, o situaţie, o perspectivă pe care nu o remarcasem iniţial.

China Undercurrents | Foto: Ian Teh

China Undercurrents | Foto: Ian Teh

Într-un fel sau altul, Ian Teh a ştiut de la 8 ani că destinul lui era fotografia.

„Mi-am pus deoparte banii de buzunar câteva luni ca să-mi cumpăr un aparat Fuji, cu film format 110. Ăsta a fost primul meu aparat. Cu el mi-am fotografiat toţi prietenii. La vârsta aceea eram îndrăgostit de obiectul în sine, nu înţelegeam prea mult ce înseamnă sau ce poate face fotografia.”

Peste câţiva ani, Ian îşi lua rucsacul în spate şi pornea la drum prin Asia de sud-est, dornic să surprindă în imagini tot ce-i ieşea în cale. Abia în 1998 a înţeles însă că fotografia era pentru el mai mult decât un hobby, devenea un mod de viaţă. Albumul care documenta catastrofa de la Minamata, semnat Eugene Smith, a fost pentru Ian ca un brânci, ca o trezire la viaţă. În acea perioadă, descoperea cu uimire şi fotografia esenţializată a lui Henri Cartier Bresson.

„Mi-am dat seama că trebuie să fac un salt mental care să-mi aducă o schimbare reală în viaţă. Făcusem fotografii timp de trei ani, între diversele joburi prin care trecusem, călătorisem mult, explorasem această disciplină, dar abia în 1998 am simţit o dorinţă disperată de a deveni cu adevărat profesionist”, spune tânărul fotograf.

Astăzi, pe Ian Teh îl inspiră fotografii Taryn Simon sau Anders Peterson. Şi, mai cu seamă, este fascinat de disciplina pe care o impune această artă, de pânda fotografului, de căutarea unei abordări creative.

„Dincolo de aparenţe, fotografia este un mod de a comunica instantaneu intangibilul. Fie că este vorba de o singură lucrare sau de o întreagă serie, fotografia are acea calitate unică de a transmite într-o clipă o emoţie, o stare, un mesaj. Este ca o expresie facială pe care o înţelege toată lumea. Sau, dacă vrem să nuanţăm, este întocmai ca o anumită expresie a persoanei iubite pe care doar tu poţi s-o înţelegi. Această revelaţie de-o clipă diferenţiază esenţial arta fotografică de alte mijloace artistice de expresie, precum literatura sau filmul…”, mai spune Ian Teh.

Artistul malaezian este preocupat de fotografia care întregeşte un sens în aventura evoluţiei artistului. Livrarea mesajului este la fel de importantă ca mesajul în sine. Indiferent de tematică, fotografia trebuie să declanşeze o reacţie, să ne determine să gândim sau să reflectăm asupra condiţiei umane, a societăţii.

„Îndepliniţi-vă cu conştiinciozitate obiectivele imediate, dar continuaţi să vă urmaţi visurile mari”, îi îndeamnă Teh pe fotografii începători.


Ian Teh s-a născut în Malaezia, într-o suburbie a capitalei Kuala Lumpur. S-a mutat în Marea Britanie, la o vârstă fragedă, împreună cu familia. A studiat la Universitatea din Bath. Colaborează cu agenţiile foto VU’ (Paris) şi Panos (Londra). De-a lungul timpului, fotografiile sale au apărut în revistele Time, Newsweek şi The New Yorker.

„China-Undercurrents” a fost foarte bine primit, în special în Marea Britanie şi Malaezia. Oamenii continuă să îi scrie lui Ian, punându-i întrebări şi exprimându-şi aprecierea.

Cel mai provocator proiect al său de până acum rămâne „Dark Clouds”. În prezent, Ian Teh lucrează la ultimul său album de fotografii, „Confluence”.


Acest interviu a fost acordat în exclusivitate și publicat pe website-ul Mediascop.ro în 13 februarie 2014. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Publicat de Dana Pătrănoiu

Editor-coordonator

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.