Potrivit criticilor internaţionali, „cronica flamboaiantă a uneia dintre cele mai spectaculoase familii din istoria lumii”, apărută în 2013 în colecţia „Raftul Denisei”, a propulsat-o pe Sarah Dunant în rândul celor mai bune prozatoare britanice de ficţiune istorică din lume.

În lume, s-a produs o mutaţie vizibilă în ceea ce priveşte ficţiunea, atât în romanul american, cât şi în cel britanic. Istoria şi, mai ales, rescrierea acesteia dintr-un punct de vedere contemporan, a ajuns să fie o primadonă a literelor, este de părere Denisa Comănescu, director al editurii Humanitas Fiction.

Iată câteva dintre opiniile exprimate de Sarah Dunant cu prilejul lansării volumului Sânge şi splendoare la librăria Humanitas-Cișmigiu:

PASIUNEA PENTRU RENAŞTEREA ITALIANĂ

Sarah Dunant: „Pasiunea pentru Italia s-a născut acum 15 ani, într-o vară pe care mi-am petrecut-o la Florenţa. În acel moment treceam printr-o dublă criză – profesională şi personală. Scriam romane poliţiste de mulţi ani şi mă săturasem de regulile impuse de acest tip de roman – condus de intrigă şi acţiune, fără o profunzime a personajelor şi care se sfârşeşte întotdeauna cu un răspuns clar.

În timp ce scriam, aveam mereu impresia că personajul inventat de mine este mai profund decât reuşeam eu să-l redau, iar adevărul era întotdeauna ambivalent sau, oricum, mai complex. În acelaşi timp, treceam printr-o criză în viaţa personală, deoarece persoana lângă care sperasem să-mi voi petrece restul vieţii se dovedise să nu fie aşa cum crezusem.

După câteva săptămâni, am început să aud ecoul trecutului, să mă simt atrasă de meandrele istoriei oraşului. În Florenţa, istoria musteşte la tot pasul. Plimbându-mă noaptea pe aleile întunecate ale oraşului, m-am întrebat la un moment dat: Ce Dumnezeu s-a putut întâmpla aici, acum 500 de ani, în acest orăşel oarecum anodin, care să declanşeze începutul Renaşterii, să dea naştere unei revoluţii culturale aşa cum Europa nu mai văzuse până atunci? Atunci am avut revelaţia că, dacă aş reuşi să scriu un roman care să surprindă acel moment tumultuos şi să-l pună într-o lumină nouă, modernă, aş reuşit să scot istoria din penumbre, să o aduc la lumină, în atenţia contemporanilor.”

FEMEILE RENAŞTERII

Sarah Dunant: „Toate clădirile, toate obiectele de artă ale Renaşterii sunt realizate de bărbaţi, toţi gânditorii, politicienii Renaşterii sunt bărbaţi, toate numele de care se leagă faptele istorice ale perioadei sunt masculine. Acest lucru mi-a stârnit o imensă nedumerire.

M-am întrebat dacă femeile au fost părtaşe la acest uriaş fenomen cultural. Iar asta m-a făcut să mă reîntorc la cărţile de istorie. Deşi sunt istoric, am descoperit abia atunci că o mulţime de alţi confraţi care studiaseră perioada renascentistă îşi puseseră aceeaşi întrebare: Unde sunt femeile Renaşterii? Toţi se străduiseră să descopere detalii ca să înţeleagă cum era viaţa femeilor în acele timpuri.

Nu aş fi putut să scriu o astfel de carte acum 25 de ani, pentru că istoria Renaşterii, aşa cum am înţeles-o în urma studiilor aprofundate de la Florenţa, nu exista. Nu doar prezentul meu se schimba, dându-mi oportunitatea să scriu această carte, ci şi trecutul de acum 500 de ani.

Acum, scriitoarele care sunt interesate să afle adevărul despre viaţa femeilor de acum câteva sute de ani, au la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a-şi documenta romanele istorice. Pot afla amănunte despre vieţi celebre, cum a fost cea a Lucreţiei Borgia, dar şi despre destinul unor femei ale căror nume s-au pierdut de mult – femei închise în mănăstiri, curtezane profesioniste, ori artiste cărora nu li se dădea dreptul să-şi urmeze pasiunea…”

Sarah Dunant şi Marius Chivu, cu prilejul lansării volumului „Sânge și splendoare” | Arhivă Revista Paragraf

Sarah Dunant şi Marius Chivu, cu prilejul lansării volumului „Sânge și splendoare” | Arhivă Revista Paragraf

DOCUMENTAREA ŞI REDACTAREA CĂRŢII

Sarah Dunant: „Cu totul, a durat trei ani. Primele nouă-zece luni mi le-am petrecut în biblioteci. Pare o muncă extenuantă şi plicticoasă, dar am făcut-o cu pasiune. Cu plăcerea descoperitorului. Cercetarea înseamnă, de fapt, muncă de detectiv.

Apoi, am dat deoparte cărţile de istorie şi am început să scriu.

Marea mea problemă era aceea că aveam o bucată uriaşă de istorie de acoperit. Şi trebuia să-i fac pe cititori să înţeleagă istoria în profunzime, pentru a înţelege şi destinul familiei Borgia. Dacă reuşeam să descriu cu lux de amănunte momentul politic şi cultural în care familia Borgia a sosit în Italia, cititorii aveau să înţeleagă de ce Borgia a făcut… tot ce-a făcut şi, mai ales, de ce au fost priviţi de istorie drept ticăloşi. Istoria este scrisă de învingători, iar familia Borgia ieşise învinsă din lupta pentru putere.

Scrierea unei astfel de cărţi nu presupune doar să construieşti o poveste, ci să descrii, în profunzime, o lume apusă. Provocarea mea era aceea de a smulge cititorul din cotidian şi de a-l propulsa într-un univers complet străin lui. Iar pentru asta, nu era suficient să relatez doar faptele istorice, trebuia să ştiu cum erau îmbrăcaţi, ce citeau, ce mâncau, de ce boli sufereau – sifilisul, adus din Franţa, devenea boala în vogă a timpului – cum vorbeau, ce bârfeau, ce gândeau oamenii Renaşterii. Pentru a reuşi să transpun publicul în acea lume, să îl ajut să o descopere şi să o simtă.”

ADEVĂRUL ISTORIC ŞI BÂRFA VREMII

Sarah Dunant: „Ca să scrii un roman istoric bun, trebuie ca toate informaţiile pe care te bazezi să fie adevărate. Trebuie să discerni între ceea ce s-a petrecut cu adevărat şi ce este doar bârfa vremii.

Eticheta de ticăloşi supremi ataşată membrilor familiei Borgia s-a datorat, în mare parte, zvonurilor vremii. Zvonuri, subliniez, nu fapte concrete. Aceasta era  modalitatea prin care duşmanii familiei reuşeau să le târască numele în mocirlă, pentru a le împiedica ascensiunea spre putere.

Parte din energia şi fascinaţia pe care o degajă acea perioadă istorică se trage tocmai din coliziunea dintre frumuseţea şi creativitatea Renaşterii, pe de o parte, brutalitatea şi corupţia societăţii italiene, pe de altă parte.”

CREDINŢA ÎN DESTIN

Sarah Dunant: „Paradoxul acelor timpuri stătea în credinţă – credinţa în Dumnezeu era foarte puternică dar, în acelaşi timp, şi credinţa în soartă era puternică. Cesare Borgia – un sociopat violent, însă o prezenţă carismatică şi şarmantă – credea în destin, având însă pretenţia că şi-l poate croi singur. El este omul portretizat de Machiavelli în Principele. Primul tratat de politică modernă despre folosirea eficientă a puterii îl are drept model pe Cesare Borgia.”

IMPORTANŢA ISTORIEI

Sarah Dunant: „Romanul istoric devine un gen literar tot mai serios.

Istoria este extrem de importantă, flacăra ei trebuie menţinută vie. Dacă nu înţelegem istoria, pierdem contactul cu realitatea, cu pământul pe care călcăm, nu ne putem deplasa mai departe.

Trecutul este chiar pământul de sub tălpile noastre. Epoca în care trăim nu se interesează de trecut, nu ne îndeamnă să gândim. Toată energia perioadei prin care trecem este canalizată strict spre prezent, este preocupată exclusiv de inventarea a noi modalităţi de a ne face să cumpărăm cât mai multe lucruri, să ne dorim cât mai multe lucruri…

O ficţiune bună este cea care te face să înţelegi de unde vii, cum erai în trecut. O ficţiune bună îţi aminteşte că există lucruri care nu se schimbă niciodată. Partea interesantă pe care mi-am reconfirmat-o lucrând la acest roman este că multe lucruri din istorie nu se schimbă. Bârfa, scandalurile, zvonurile care ajung să fie privite drept realităţi sunt la fel de puternice şi astăzi, ca acum cinci sute de ani.

Folosirea fără scrupule a puterii, corupţia şi violenţa nu s-au schimbat prea mult de-a lungul timpului. Acţiunea cărţii Sânge şi splendoare se desfăşoară acum 500 de ani, în inima catolică a Europei. La acea dată, Biserica – fief al bărbaţilor – era profund coruptă, Vaticanul era răvăşit de scandaluri financiare şi sexuale. În anul 2013, Biserica catolică este cutremurată de aceleaşi scandaluri financiare şi sexuale. Această organizaţie puternică nu a reuşit să se reformeze cu adevărat în ultimele câteva sute de ani. Berlusconi, al cărui nume începe, poate nu întâmplător, tot cu litera B (precum Borgia) controlează totul prin corupţie şi îşi petrece timpul făcând sex cu femei mult mai tinere, exact cu făceau bărbaţii din familia Borgia, acum cinci sute ani.

Istoria îţi spune tot ce trebuie să ştii ca să supravieţuieşti în prezent.”

La eveniment au participat, pe lângă autoare, Denisa Comănescu, criticii Elisabeta Lăsconi, Dana Jenaru şi Marius Chivu, precum şi traducătoarea Carmen Săndulescu.


Sarah Dunant şi-a făcut studiile de istorie la Cambridge, apoi a călătorit mai mulţi ani prin Japonia, India, America Centrală şi de Sud. Reîntoarsă în Marea Britanie, a lucrat ca realizator şi prezentator de emisiuni culturale radio-tv în cadrul BBC. A debutat cu două romane semnate cu pseudonimul Peter Dunant. Ulterior, a publicat alte zece romane sub nume propriu şi a editat două volume de eseuri. Primele patru romane ale scriitoarei au fost romane poliţiste, următoarele două, thriller-uri. Începând cu anii 2000, s-a dedicat romanului istoric. Sarah Dunant a fost şi este fascinată de istoria şi de Renaşterea italiană. Îşi împarte timpul între Londra şi Florenţa.


Acest interviu a fost realizat în exclusivitate pentru website-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi susţine Revista Paragraf:




Publicat de Revista Paragraf

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.