Adversar declarat al modernismului, Andreï Makine a cucerit inimile francezilor, împietrite de Noul Roman, cu ficţiunea sa „întoarsă la rosturile literaturii”.

Născut în 1957 la Krasnoiarsk, al treilea cel mai mare oraş al Siberiei, Andreï Makine a copilărit apoi în Penza, legendara fortăreaţă care, în secolul al 17-lea, apăra Rusia de atacurile tătare.

La 30 de ani, Makine ia hotărârea curajoasă de a fugi în Franţa, pentru a-şi urma destinul de scriitor. Luptând din greu cu sărăcia şi reticenţa lumii literare pariziene, avea să se impună ca autor de limbă franceză şi să câştige recunoaşterea internaţională, odată cu merituoasele premii Goncourt şi Médicis primite în 1995.

Adversar declarat al modernismului, Andreï Makine a cucerit inimile francezilor, împietrite de Noul Roman, cu ficţiunea sa „întoarsă la rosturile literaturii”.

Adevărata identitate a lui Gabriel Osmonde, dublul literar al lui Andreï Makine şi semnatarul romanelor apărute după 2001, a rămas multă vreme o enigmă. Cum enigmatică este şi capacitatea autorului de a mânui limba lui Balzac cu dexteritatea unui franţuz get-beget.

Întrebat deseori de unde ştie franceza atât de bine, autorul rus face referire, în funcţie de dispoziţie, ba la un prieten care a avut bunăvoinţa să-l înveţe de mic tainele limbii, ba la o bunică originară din Franţa.

Întâlnirile lui Makine cu cititorii şi literaţii români, prilejuite de Salonul de carte Gaudeamus, au fost o adevărată revelaţie pentru mulţi participanţi. Şi asta, în ciuda faptului că mărturisirile autorului, pe alocuri exhaustive, nu au reuşit să risipească din misterul care îl înconjoară.

Andreï Makine | Foto: Hermance Triay

Andreï Makine | Foto: Hermance Triay

Vă prezentăm în cele ce urmează câteva fragmente din discuţia purtată de A. Makine cu Simona Sora, Cristian Teodorescu şi Liviu Antonesei:

Cristian Teodorescu: De la cine aţi învăţat franceza?

Andreï Makine: Tradiţia din vremea ţarilor, de a-i trimite în Siberia pe cetăţenii neconvenabili a fost păstrată şi în Uniunea Sovietică, astfel că acolo au ajuns generaţii întregi de intelectuali. Franceza nu era o limbă rară printre ruşi. Aristocraţia rusă o vorbea ca pe o a doua limbă naţională. Să ne amintim, bunăoară, de Puşkin, ale cărui scrisori sunt pe jumătate redactate în limba franceză.

Bineînţeles că în perioada sovietică, legăturile cu străinătatea au fost tăiate, iar franceza era predată şi vorbită mai puţin… Şi, totusi, Siberia nu este ceea ce se imaginează printr-un clişeu. Nu este doar Gulagul. Europenii care veneau acolo în secolul al 19-lea îi descopereau cu surprindere pe descendenţii decembriştilor, care se reuneau, încercând să catalizeze energia şi pasiunile tuturor intelectualilor expulzaţi. În toată acea zăpadă, în tot acel frig, existau şi cercuri spirituale – intelectuali care dădeau viaţă acelei pustietăţi, acelui deşert…

Condiţia intelectualului din Siberia este într-un fel similară condiţiei intelectualilor de astăzi, „paraşutaţi” parcă într-o societate de consum, într-o lume care vorbeşte prea mult despre modă, fotbal, showbiz.

Cristian Teodorescu: Romanele dumneavoastră îmi amintesc într-o oarecare măsură de Micul Prinţ, care, odată ajuns în deşert, îmblânzeşte o vulpe. Personajele dumneavoastră au aceeaşi vocaţie: de a domestici, de a întemeia, de a lua lucrurile de la capăt şi, unele dintre ele, o fac cu un optimism extraordinar.

Andreï Makine: Nu sunt convins că înţeleg pe deplin metafora “îmblânzirii”… Romanele mele se referă mai degrabă la condiţia umană, la faptul că suntem muritori, fragili şi trebuie să găsim o modalitate de a comunica între noi. Cumva, am putea vorbi de regăsirea unor reflexe pavloviene.

Părerea mea este aceea că autorul nu trebuie să se impună asupra personajelor sale. Eu, personal, după ce le inventez, după ce le înzestrez cu anumite trăsături, constat pe la pagina a cincea sau a zecea că ele încep să se manifeste prin propria voinţă, într-un anume fel, care se prea poate să nu corespundă principiilor mele. Personajele sunt mult mai înzestrate cu liber arbitru decât am crede.

Ca să vă dau doar un exemplu din literatura universală – în ciuda faptului că Balzac avea opinii monarhiste, ba chiar era convins că monarhia va reveni în Franţa, personajele inventate de el au puternice convingeri anti-monarhiste.

În altă ordine de idei, nu trebuie să uităm că o carte este opera a cel puţin două persoane: scriitorul, de o parte, cititorul, de cealaltă. Cartea nu ar putea trăi fără cititor, care redescoperă şi rescrie cartea după propriile experienţe, în propriul mod.

Simona Sora: Cum a fost posibil, în economia, în conştientul şi subconştientului unui scriitor, acest decalaj stilistic între Andreï Makine şi Gabriel Osmonde, această prefacere a lui Makine în Osmonde?

Andreï Makine: Aveţi impresia că dumneavoastră vă cunoaşteţi eul interior foarte bine? Acest “eu” – identitatea pe care credem că o avem şi despre care credem că este unică, irepetabilă – este unul construit. De noi, de cei care ne sunt apropiaţi, de societatea care ne împinge să ne comportăm sau să vorbim într-un anume fel. “Eul interior” este o construcţie mentală, o schemă.

Sunt de părere că nu ne cunoaştem cu adevărat capacitatea de a schimba acest sistem interior, atunci când condiţiile exterioare se schimbă. Gabriel Osmonde încearcă, de fapt, să depăşească calităţile lui Andreï Makine. Asta a fost şi ideea – de a descoperi, dincolo de Makine, un alt univers.

Vorbim de un proces dificil de explorare. Mulţi dintre noi nu avem timpul necesar pentru a face schimbări în noi înşine. Nu avem energia de a opune rezistenţă presiunii sociale, care ne împiedică să facem aceste schimbări.

Societatea preferă să ne cunoască cu precizie mecanismele interioare, să ne ştie previzibili, controlabili. Societatea poate deveni şi dictatorială. La un moment dat însă, ar trebui să apară o revoltă personală, care să se manifeste în dorinţa noastră de a ne explora şi alte universuri interioare.

Simona Sora: Şi cum se întâmpla asta la nivel stilistic? Fraza lui Makine a fost descrisă ca arborescentă, foarte personală. Este ca o respiraţie unică. Cum poate, aşadar, Makine să respire ca Gabriel Osmonde?

Andreï Makine: Diferenţa de stil este, de fapt, ultima etapă din prefacerea fiinţei, înseamnă o  împlinire a schimbării despre care vă povesteam. Şi nu este vorba aici de o experimentare, cum a fost cea propusă de Noul Roman, de pe urma căruia Franţa a suferit atât de mult.

Important este să găseşti o altă viziune. Viziunea lui Gabriel Osmonde este diferită de cea a lui Andreï Makine. Abia după aceea au apărut, organic, stilistica şi limbajul.

Liviu Antonesei: Cum se simte Andreï Makine/Gabriel Osmonde în Franţa de azi?

Andreï Makine: Despre ce Franţă vorbim? Există o multitudine de Franţe. Din punct de vedere social şi intelectual, un alsacian este mai diferit de un marseillez decât un rus de un român.

Cristian Teodorescu: De unde vi se trage curajul de a părăsi Rusia la 30 de ani pentru Franţa? Şi apoi de a-l schimba pe Makine cu Osmonde? Şi cum, deşi primele dumneavoastră cărţi nu au fost primite extraordinar, aţi avut tăria de a continua şi formidabila putere de a vă reinventa?

Andreï Makine: Vă pot relata o experienţă personală care v-ar putea răspunde într-un fel la întrebare. Dacă vorbim strict despre celebritate, am fost invitat de editura Barnes and Noble să ţin o conferinţă la New York. Am vrut să vorbesc în franceză, iar organizatoarea m-a refuzat, explicându-mi că voi avea puţini participanţi. Am reuşit să-mi impun punctul de vedere. Am ţinut conferinţa în franceză. Am reuşit să strâng 200 de persoane. Editura m-a felicitat pentru performanţă. Strânsesem 200 de persoane într-un oraş cu 11 milioane de locuitori…

(discuţia a fost prilejuită de Salonul de carte Gaudeamus şi a avut loc la ceainăria Infinitea, din complexul Romexpo)


Acest material a fost publicat în exclusivitate pe website-ul Mediascop.ro în 3 august 2013. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Publicat de Revista Paragraf

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.