Roxana Andrei - critic și regizor de film

Roxana Andrei, critic și regizor de film

„La limita de jos a cerului”, debutul Igor Cobileaski, este mai mult decât o poveste despre dragoste și trecerea la maturitate, apreciază regizorul filmului, într-un interviu în exclusivitate.

„La limita de jos a cerului” a fost un debut surprinzător de interesant pentru mine. Recunoscă că Igor Cobileanski era un nume care-mi trecuse pe la ureche, însă nu văzusem proiectele sale iniţiale. Am ajuns acasă şi am făcut un search pe google, să aflu mai multe despre realizator. L-am îndrăgit din interviuri, din atitudine, dar, mai cu seamă, după ce am văzut pelicula sa.

O poveste despre dragoste şi trecerea la maturitate, despre prietenie şi greşeli care te pot urmări toată viaţa, despre importanţa şi micimea vieţii într-un anume moment, despre tinereţe şi ce va urma după ea…

Știm că se întâmplă ca oamenii să vadă tot felul de mesaje în artă. Există vreo interpretare a filmului „La limita de jos a cerului” la care nu te așteptai?

Nu. În mare parte cam tot ce îmi imaginam că va gândi spectatorul sau criticul de film, la ieşirea din sală – s-a întâmplat să fie. Nimic mai mult!

„La limita de jos a cerului” poate fi considerat un film despre iubire?

Igor Cobileanski: Evident, e un film ŞI despre dragoste. E un film despre un tânăr care se desparte de adolescenţă şi intră în viaţa matură. Ai spune că îl aşteaptă toate lucrurile bune cu care te întâmpină în general maturitatea. Dar iată că el intră în această nouă etapă „cu stângul”…

Am văzut că s-a anunțat cum că acesta ar fi debutul tău în lungmetraj, deși ai mai făcut un film în 2008, „Tache”, pentru televiziune, dar tot lungmetraj este. Pe care-l consideri tu debut?

Igor Cobileanski: În cinema, evident, consider că debutul meu este „La Limita de Jos a Cerului”. „Tache” a fost un proiect televizat, cu specific televizat, cu ordonanţe despre „ce actori avem voie să luam, şi care dintre ei sunt interzişi pentru că mai colaborează cu alte posturi TV etc”. Deşi, trebuie să recunosc, la „Tache” am învăţat foarte mult!

Ce înveți cu fiecare film pe care-l faci? Și ce greșeli repeți?

Igor Cobileanski: Greu de spus. Probabil că înveţi de fiecare dată să formulezi mai bine în limbaj cinematografic mesajul pe care vrei să-l comunici în film. Greşeli? Ele apar de-acolo de unde te aştepţi mai puţin să apară. Tocmai de-aceea, de cele mai multe ori, sunt singulare! Se produc, se rezolvă, apoi nu se mai repetă!

A durat destul de mult să lansezi „La limita” și am citit că a fost nevoie să refilmați, te-ai gândit vreodată să renunți la el?

Igor Cobileanski: Să renunţ? Nu! Într-adevăr a durat destul de mult postproducţia. Nu reuşeam să formulăm finalul… şi nu numai. Toti cei implicati în film simţeau că ceva nu e dus până la capăt, că se poate mai bine, că soluţia e undeva foarte aproape, la vedere. A durat doi ani până am găsit-o… .

Și totuși, la ce secvențe ai renunțat și nu ai fi vrut, dar ai fost nevoit?

Igor Cobileanski: Prefer să nu vorbesc despre secvenţele la care am renunţat. Îmi pare rău doar de unii actori care, din cauza renunţării la anumite secvenţe, nu au mai apărut in film… Actori buni….

Am avut senzația că l-ai tratat destul de blând pe Viorel. Din cauza vârstei, a situației în care se află? Crezi că i-ai găsit scuze personajului sau ai vrut să nu-l pedepsești prea aspru?

Igor Cobileanski: Nu cred că am vrut să fac un film în care să se vadă pedeapsa. Tocmai de asta şi filmul se termina cumva, în momentul în care auzim împuşcătura care ne sugerează că cel mai bun prieten al lui a murit, iar moartea lui se datorează lui Viorel, sau şi lui Viorel. Acest final nu pedepseşte, dar în schimb lasă eroul responsabil o viaţă întreagă de moartea unui om. E asta o tratare blândă a personajului? Nu cred!

Ai declarat la un moment dat „cheia mea e sarcasmul și ironia” (Timpul.md), te gândești să schimbi registrul?

Igor Cobileanski: Contează foarte mult în ce context am vorbit despre cheie. Da, umorul cinematografic, puţin absurd – îmi place foarte mult, si bineînţeles, îl voi exploata şi în viitor. Mie imi place comedia la fel de mult ca drama şi vreau să cred că voi aborda aceste două genuri şi în viitor, în egală măsură.

Igor Cobileanski | Foto: Cinemarx.ro

Igor Cobileanski | Foto: Cinemarx.ro

Umorul negru din film este menit să îndulcească drama sau s-o acutizeze?

Igor Cobileanski: S-o îndulcească. E ca ciocolata amară.

Cea mai mare savoare a umorului stă în dialog, crezi că se pierde pentru cei din afară? Când scrii te gândeşti la o formulare care să sune bine şi în engleză?

Igor Cobileanski: Nu aş fi atât de categoric spunând „în dialog”. Este adevărat, graiul moldovenesc face dialogul mai nostim şi, totuşi, în mare parte umorul se bazează pe acţiune. Nu este unul burlesc, însă, de situaţie. Eu gândesc româneşte şi, evident, atunci când scriu, nu ţin cont de traduceri în alte limbi. Pentru asta, caut taducători buni.

Când un spectator iese din sală după ce a văzut filmul tău, cu ce ai vrea să rămână, ce ți-ai dori să gândească sau să nu gândescă?

Igor Cobileanski: Nu aş putea, evident, să mă bag în mintea spectatorului şi să citesc gândurile cu care iese, dar… bineînţeles, mi-ar plăcea ca după o comedie – să fie binedispus, iar după o dramă – să gândească sau să trăiască măcar 3 minute viaţa personajelor filmice.

Cum alegi ideile care se transformă în film? Bănuiesc că ai multe povești auzite, trăite. Cum o alegi pe cea mai potrivită?

Igor Cobileanski: Ideile vin de la sine. Unele rapid, altele le formulez cinematografic cu anii. Nu am soluţii clare şi valabile universal. Încerc să le povestesc prietenilor şi, dacă majoritatea reacţionează pozitiv, mă aşez să scriu scenariul.

Când te apuci să scrii, te gândești la public sau te interesează doar să pui poveștile tale în imagini?

Igor Cobileanski: Mă gândesc la toţi! Mă gândesc să spun sau să-mi formulez propriile idei astfel încât spectatorul să le înţeleagă.

Am văzut pe blogul tău că ai pus filmele tale. Nu te temi că oamenii nu vor merge să vadă filmul dacă tot îl vor vedea online la un moment dat?

Igor Cobileanski: Le postez după mulţi, mulţi ani de la premieră. Atunci, când practic o altă soluţie de a le vedea nu există.

Care e cea mai mare temere atunci când lansezi un film în cinematografe?

Igor Cobileanski: Că nu voi avea spectatori suficienţi!

Dar cea mai mare speranță?

Igor Cobileanski: Că spectatorii vor rupe uşa cinematografului şi vor mai cere să vadă filmul a patra oară!

Pe ecranul cărui festival vrei să-ți vezi rulat filmul? Sau nu este despre festivaluri…

Igor Cobileanski: Ba da, este! Evident, vrem să vedem filmul pe ecranele festivalurilor importante. Nu a fost să fie la Cannes, deşi ştiu că refuzul l-am primit în ultimul moment, dar a fost să fie la Karlovy Vary, Varşovia, Kiev, Cottbus!

De ce te-ai întors în Republica Moldova și nu ai rămas în România să faci film?

Igor Cobileanski: Eu m-am întrors în Moldova când nici în România nu se făcea film. Prin anii ‘95. Am preferat să mor de foame acasă, decât la Bucureşti… Minunat e că, între timp, România s-a ridicat din genunchi! Moldova, încă nu… Dar la fel de minunat e că ne leagă internetul şi că putem comunica simplu, fără a face deplasări multiple.

De ce crezi că românii refuză să meargă la filme românești?

Igor Cobileanski: Pentru că se regăsesc în filmul românesc. Şi nu vor asta. S-au săturat de sărăcie, lacrimi, ucigaşi cu diplome de studii superioare. Românii vor să evadeze din mediul pe care-l cunosc şi nu este unul strălucit. Probabil, de-asta vor comedie americană sau triller cu super eroi.

Cu ce regizori din afară ai vrea să fii asemănat? Și pe care îi ai ca reper cinematografic?

Igor Cobileanski: Nu vreau sa fiu asemănat cu nimeni. Dar îmi plac Kaurismiaki, Danelia, Stone, Kusturita etc.

Dacă ai putea să faci un remake, ce film ai reface? L-ai distribui tot pe Voloc?

Igor Cobileanski: Nu ştiu, nu m-am gândit.

În prezent, pe piața din România sunt mulți regizori care se zbat să facă diferența, mulți studenți la regie care abia află ce se întâmplă cu ei. Tu faci parte dintre cei care au făcut primul pas, au debutat în lungmetraj și au fost pe la festivaluri celebre. Ce le spui lor, regizorilor, la început de drum?

Igor Cobileanski: Nu dau sfaturi – că nu cred că sunt bun pentru asta… Dar le-aş spune să încerce să se dedice filmului. Să nu renunţe la primul eşec sau problemă. Dacă simt cu adevărat că timpul lor se măsoară în fotograme, să nu-l oprească!


Acest interviu a fost realizat în exclusivitate pentru website-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi susţine Revista Paragraf:




Publicat de Roxana Andrei

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.