Lansat în luna aprilie a anului 2011, proiectul Happy Museum oferă muzeelor un cadru de sprijin pentru ca acestea să-și redefinească din temelii rolul în societatea actuală, confruntată cu provocările financiare și ecologice ale secolului 21. După o prelegere susținută la București în 13 iunie a.c., britanicul Tony Butler a oferit Revistei Paragraf mai multe detalii despre metodologia și avantajele acestei inițiative.

„Nu vrem ca oamenii să se plimbe pe stradă ca niște zombi fericiți, spălați pe creier, nu asta își propune Happy Museum (Muzeul Fericirii)”, glumește Tony Butler, inițiatorul acestui proiect, în timpul prezentării făcute la Palatul Șuțu. Este vorba despre starea de bine, despre bunăstare. A oamenilor, a comunității, a întregii planetei.

În opinia lui Butler, muzeele pot funcționa ca organizații activiste și, parafrazându-l pe Berthold Brecht, pot deveni deopotrivă o oglindă a societății și o unealtă de modelare a acesteia.

Schimbările climatice, presiunile asupra resurselor finite ale planetei, automatizarea excesivă și conștientizarea faptului că o societate bună și fericită nu trebuie să aibă ca reper principal creșterea economică, sunt tot atâtea motive pentru a reimagina scopul muzeelor.

În actualul context, muzeele ar trebui să devină un centru al comunității lor și să combine activitățile administrative cu cele educative stimulând o participare mai numeroasă și mai activă a publicului, pledează Tony Butler.

În opinia sa, instituțiile muzeale din întreaga lume sunt menite să devină adevărați îndrumători ai oamenilor și locurilor, să conlucreze pentru bunăstarea comunităților, să consolideze rezistența societății în fața vremurilor pe care le trăim.

Galeria Joseph Wright a Muzeului și Galeriei de Artă din Derby, Marea Britanie | Sursa foto: Fundația Muzeelor Derby

Galeria Joseph Wright a Muzeului și Galeriei de Artă din Derby, Marea Britanie | Sursa foto: Fundația Muzeelor Derby

Când ați avut ideea ca muzeul să participe activ la bunăstarea comunității?

Tony Butler: Întotdeauna am fost de părere că muzeele ar trebui să fie spații deschise, civice, în care oamenii să se adune laolaltă, să învețe, să primească provocări și să-și împărtășească ideile. De altfel, acest model de abordare este destul de popular în muzeele din Regatul Unit; în ultimii 20 de ani mulți manageri au inițiat diverse activități pentru a încuraja o participare mai activă a publicului la viața muzeelor locale. Este important de menționat în context că peste 50% din populația britanică vizitează un muzeu și o galerie cel puțin o dată pe an.

Eu am fost influențat de lucrările mai multor sociologi, printre care și Robert Putnam, care a descris pe larg atomizarea societății occidentale. Am simțit că muzeele sunt locurile ideale pentru a crea punți între oameni și a genera capital social.

În 2005, când am devenit director al Muzeului East Anglian Life (MEAL), am reușit să transform acest muzeu în aer liber din estul Angliei rurale într-o adevărată antrepriză socială. Muzeul nu a mai fost doar o atracție pentru vizitatori, ci un loc în care se desfășoară și programe de dezvoltare socială pentru grupuri excluse din punct de vedere social (cum ar fi adulții cu dificultăți de învățare, lucrătorii în industria metalurgică cu probleme de sănătate și șomerii pe termen lung).

Am creat din MEAL un mediu de sprijin, prin intermediul căruia oamenii au aflat informații despre patrimoniul local, și-au dezvoltat diverse abilități, și-au îmbunătățit starea socială.

Pe această direcție, am fondat, în 2011, proiectul Happy Museum (Muzeul Fericirii) – un ghid pentru muzee, astfel încât acestea să poată dezvolta o abordare holistică, cu accent pe durabilitate și bunăstare. Proiectul reimaginează astfel rolul instituției muzeale, transformând-o într-o călăuză a oamenilor, locurilor, planetei.

Muzeul Fericirii se îngrijește de buna funcționare instituțională și de bunăstarea comunităților. Totodată, consolidează rezistența acestora în fața provocărilor globale de tot felul.

Până la Muzeul Fericirii există însă și muzeele Derby, al căror director sunteți. Povestiți-ne puțin despre drumul parcurs de la conceptul aplicat în Derby („Museum of Making” / „Muzeul Creator”) la proiectul Happy Museum.

Tony Butler: Ideea din spatele lanțului muzeal Derby aparține, de fapt, directoarei de proiect Hannah Fox, o persoană cu mulți ani de experiență în proiecte de design, dar și comunitare. Țelul ei este acela de „a inspira următoarea generație de creatori (făcători)”, dar și de a găsi metode de a contracara neajunsurile secolului 21 – schimbările climatice, automatizarea, creșterea populației.

Publicul larg a fost încurajat să participe la diverse acțiuni – printre altele, stabilirea unei taxonomii specifice muzeului prin mutarea obiectelor în spațiu sau găsirea unor metode de conservare și de prezentare a exponatelor.

Pentru măsurarea succesului acestui proiect, utilizăm o metodă de așa-numită „recuperare a investiției sociale”. Aceasta implică crearea unor ateliere la începutul unui program, pe parcursul căruia oamenii trebuie să spună ce anume contează pentru ei cu adevărat. Judecăm reușita programului mai degrabă în funcție de doleanțele exprimate de oameni în timpul atelierelor, decât urmărind pași gândiți de noi anterior.

Trebuie să acoperim toate necesitățile comunității pentru ca Muzeul Creator să devină exact ce și-a propus. Principiile muzeelor Derby se armonizează foarte mult cu cele ale Muzeului Fericirii: pun accentul pe reciprocitatea relațiilor și pe bunăstarea comunității.

Menționați la un moment dat că sunt 22 muzee britanice implicate în acest proiect. Cum ați reușit să-i convingeți pe ceilalți directori de muzee să participe?

Tony Butler: Am pus la bătaie mici recompense financiare pentru instituțiile care au dorit să testeze ideile Muzeului Fericirii, respectiv granturi de la 5.000 la 16.000 de lire sterline. Cred că, fără finanțare, multe muzee nu și-ar fi asumat riscurile pe care le presupune implicarea în proiect.

Pe lângă ajutorul financiar, a mai fost și sprijinul acordat de celelalte muzee. Nu în ultimul rând, un evaluator a asistat personalul fiecărei instituții participante să măsoare impactul proiectelor asupra publicului local. Muzeele au apreciat toate aceste stimulente. Iar directorii implicați în proiect au fost încântați să facă parte dintr-o comunitate care pune în practică ideile Muzeului Fericirii.

Tony Butler | Sursa foto: Museum Next

Tony Butler | Sursa foto: Museum Next

Care este statutul financiar al muzeelor din Marea Britanie? Sunt spijinite de stat, de primării, subzistă din bilete sau/și sponsorizări? Există și muzee private care s-au raliat proiectului dvs.?

Tony Butler: În Marea Britanie există muzee mari și mici, naționale și regionale, finanțate de stat și independente, profesionale și create prin sprijin voluntar. De asemenea, există diferite forme de finanțare a muzeelor.

Muzeele naționale sunt susținute de Departamentul pentru Cultură.
Unele muzee regionale sunt deținute și finanțate de către consiliile locale și de Consiliul Artelor. Dintre acestea, unele sunt gratuite, altele percep taxe de vizitare.
Există însă și muzee regionale independente care primesc granturi sau/și își generează propriile venituri prin vânzarea de bilete.

Toate aceste tipuri de muzee au participat la proiectul nostru.

Ne puteți da cifre comparative din care rezultă că a crescut numărul de vizitatori locali ai muzeelor implicate în proiect?

Tony Butler: Numărul vizitatorilor a crescut ușor în cazul anumitor muzee, dar programul s-a concentrat mai degrabă pe profunzimea relației dintre instituție și comunitate. Aș sugera chiar că numărul vizitatorilor ne spune foarte puțin despre calitatea experienței. Scopul programului a fost ca muzeele să încerce ceva nou în activitatea lor, să împartă autoritatea cu vizitatorii. Succesul s-ar putea măsura prin forța noilor relații create între muzeu pe de o parte și public sau organizații comunitare pe de altă parte.

Există metode specifice de măsurare a progresului social? Care sunt acestea, ce parametri luați în calcul?

Tony Butler: Proiectul nostru folosește o gamă foarte largă de instrumente pe care toate instituțiile muzeale le-ar putea adopta pentru a măsura impactul pozitiv asupra publicului. Unele sunt directe, intuitive, altele sunt mai tehnice. Le găsiți pe site-ul proiectului.

Dau ca exemplu doar metoda Copacului:
Muzeul pune la dispoziție vizitatorilor frunze de culori diferite care pot fi atârnate în copaci artificiali plasați la intrarea și la ieșirea din expoziție. Frunzele roșii, portocalii și verzi indică starea vizitatorului: proastă, mediocră/indiferentă și bună. La sfârșitul zilei, se numără frunzele din fiecare copac pentru a vedea dacă există o schimbare pozitivă a stării după vizitarea muzeului.

Pentru o cercetare aprofundată, bazată pe date, am angajat un economist de la London School of Economics (Daniel Fujiwara – n.red.). Acesta a calculat impactul pozitiv al muzeului asupra bunăstării publicului, estimându-l la 3.200 de lire sterline pe an, de persoană.

Susțineți că o investiție de o liră sterlină generează o valoare socială de 4 lire sterline. Cum a fost calculată această conversie?

Tony Butler: În 2010 Muzeul East Anglian Life a comandat un studiu în acest sens. Modelul folosit, de „recuperare a investiției sociale”, are scopul de a conferi rezultatelor sociale ale investiției o valoare economică.

Pentru a înțelege mai bine, vă prezint un studiu de caz.

Luke are 32 de ani și, în ultimii trei ani, a trecut printr-o perioadă foarte grea. MEAL l-a pus în contact cu o organizație caritabilă care i-a oferit cazare și alte tipuri de ajutor. Apoi a fost înscris la un medic de familie și a început tratamentul pentru depresie. MEAL l-a cooptat pe Luke într-un program social, la sfârșitul căruia tânărul a obținut cinci calificative. Timp de un an, Luke s-a ocupat, ca voluntar, de menținerea unor rubrici ale site-ului muzeului. De asemenea, și-a reluat legăturile cu familia. Luke este pasionat de activitățile Muzeului East Anglian Life, iar echipa noastră îl apreciază foarte mult. Luke intenționează să-și găsească un loc de muncă, dar mai întâi așteaptă să își facă ucenicia în cadrul noului program „Skills for the Future”, derulat de MEAL în colaborare cu organizația Gressenhall Farm și Workhouse.

Participarea la programele muzeului l-a ajutat pe Luke să-și recâștige independența și stima de sine. Tânărul a reușit să-și îmbunătățească starea de sănătate și, în cele din urmă, să obțină un loc de muncă. Înainte, Luke nu ar fi putut trăi decât din ajutoarele sociale venite de la stat, dar cu sprijinul muzeului a fost redat „ca nou” societății.

Sursa foto: Happy Museum

Sursa foto: Happy Museum

Din perspectivă strict pragmatică, pot ajunge muzeele să se auto-finanțeze integral, eventual fără a taxa vizitatorii?

Tony Butler: Prea puține muzee pot supraviețui fără bani de la stat. Este nerealist să sugerez contrariul. Cu toate acestea, aș dori să văd că muzeele sunt angrenate în proiecte care au efecte benefice asupra comunității. Acest lucru ar însemna că instituțiile muzeale contribuie activ la bunul mers al societății.

Din 2011, an în care a fost lansat acest proiect, au trecut 6 ani. În tot acest timp ați constatat vulnerabilități ale proiectului sau aspecte care trebuie îmbunătățite?

Tony Butler: Proiectul s-a desfășurat cu mai puțin de 750.000 de lire sterline, sumă cheltuită pe parcursul celor 6 ani, a oferit 22 de premii în numerar și a comandat un număr semnificativ de studii. Privind retrospectiv, am putea spune că am construit o infrastructură.

Programul a atras, de asemenea, interesul multor tineri profesioniști din domeniu. Cred că, pentru început, ar trebui să ne concentrăm mai puțin pe directorii de muzee și să acordăm mai multă atenție angajaților tineri, în curs de afirmare.

Cum a afectat și va afecta Brexitul proiectul dvs.?

Tony Butler: Brexitul a fost o idee proastă! Totuși, referendumul pentru menținerea sau ieșirea Marii Britanii din UE a arătat că există o diviziune tot mai accentuată a valorilor societății, caracterizată prin decalajul dintre liberalismul cosmopolit de o parte și tradiționalismul cultural de cealaltă parte.

În februarie 2017, la aproape opt luni de la referendum, Muzeul Fericirii a organizat un eveniment la Derby Silk Mill (unul dintre muzeele din localitatea Derby – n.red.) pentru a înțelege de ce oamenii au votat în majoritate pentru ieșirea din UE și a găsi rolul pe care îl poate juca instituția muzeală într-o societate polarizată. Am relatat dezbaterea pe blogul meu.

Așadar, în măsura în care își folosesc potențialul de spațiu social, muzeele pot funcționa și ca forum în cadrul căruia să fie împărtășite și dezbătute puncte de vedere diferite pe acest subiect.

Într-unul dintre punctele manifestului Happy Museum afirmați că muzeele vor sprijini societatea în procesul de învățare a „rezilienței”. Cum v-ați oprit asupra acestui concept – reziliența?

Tony Butler: Reziliența este capacitatea de a rezista la șocuri externe. Comunitățile cu un nivel ridicat de capital social au mai multe șanse să acționeze unit în vremuri de criză. La nivel macrosocial, acest lucru s-a demonstrat la Manchester, când, în urma atentatului terorist recent, mii de oameni au ieșit pe străzi pentru a-și arăta solidaritatea prin poezie și cântec.

La nivel local, acest lucru se traduce în campaniile comunitare inițiate de Muzeul Fericirii. Dau ca exemplu în acest sens inițiativa „Flowers for Love and Money” a Muzeului Grădinii din Derby. Proiectul a încurajat locuitorii să cultive o grădină special amenajată cu soiuri de plante autohtone – hamei, clematis sălbatic, mâțișori. Acestea au fost ulterior recoltate și transformate în buchete de iarnă, ca un răspuns-alternativă la practicile nesustenabile și imorale ale industriei floricole.

Ne-am obișnuit cu o anumită „răceală” a muzeelor. Cultural, am fost deprinși să vedem muzeele ca spații de reculegere individuală în fața artei, de relaționare personală cu obiectele expuse, chiar de evadare din tumultul social. Cum îi convingeți pe amatorii de artă care doresc să păstreze actualul status-quo al muzeelor de beneficiile proiectului?

Tony Butler: Iubitorii de artă vor fi la fel răsfățați în muzee ca și înainte. Cred că ei ar trebui doar să accepte noile experiențe de relaționare cu ceilalți vizitatori în interiorul galeriilor.

Implicarea în comunitate și reflecția individuală sunt cele două fețe ale bunăstării societății.

Happy Museum este un proiect eficient care poate fi externalizat? Încercați să-l extindeți pe plan internațional? Dacă da, ce țări (muzee) vizați?

Tony Butler: Proiectul s-a bucurat de interes în întreaga lume. Am promovat Muzeul Fericirii prin conferințe în Europa, Asia, Australia și Statele Unite. Replicarea programului nu ar dura mult, iar noi am oferi consultanță cu plăcere! Nu este nevoie decât de un mic fond pentru lansare și de câțiva parteneri voluntari.

În plus, am creat recent un program de afiliere, pentru ca muzeele din întreaga lume să poată testa ideile acestui proiect. Acum extindem acest program care vizează muzeele internaționale și specialiștii din aceste muzee. Instituții din Suedia, SUA și Canada și-au manifestat interesul, dar nu au făcut pasul concret spre înființarea propriului Muzeul al Fericirii. Cu toate acestea, am prieteni și colegi care au dezvoltat idei inspirate de proiectul nostru și le-au pus în practică în propriile lor instituții.

Cum este privită inițiativa dvs. în România?

Tony Butler: Am fost într-o vizită scurtă la București la solicitarea amabilă a Muzeului Municipal. Am ținut o prelegere despre proiect într-o seară fierbinte, iar publicul mi s-a părut interesat de program. Gazdele mi-au spus că multe muzee din România sunt dornice să se conecteze cu instituții similare din Marea Britanie. Sper că vizita mea a funcționat ca un catalizator în acest sens.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru site-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Publicat de Dana Pătrănoiu

Editor-coordonator

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.