Ana Negoiță - Istoric de artă

Ana Negoiță – Istoric de artă

Artist francez de origine algeriană, poate mai puțin cunoscut publicului român, Kader Attia este, cu siguranță, un preferat sau un contestat al connoisseur-urilor de artă.

M-am întâlnit prima dată cu lucrările lui prin 2008 la Institutul de artă contemporană din Boston, apoi „ne-am tot revăzut” prin muzee și bienale; de fiecare dată am întâlnit un Attia mai rebel, dar mai profund, mai revoltat, dar mai poetic, mai expansiv, dar cu atât mai argumentat.

Îi iubesc lucrările pentru că spun lucruri despre lumea de azi, dar și despre traseul pe care l-am făcut până aici, despre ce am greșit, despre ce ne-am asumat sau despre ce ascundem tiptil acum sub covor. Discursul lui este, în primul rând, despre cum trebuie scuturat covorul, despre cum privim de la înălțimea omului curent realitatea, despre cum relaționăm între NOI (oricare și de orice fel am fi acești NOI), despre cât de diferit ne privim unul/unii pe altul/alții, despre gradul de acceptare și raportul dintre Eu colectiv (cultural) și ceilalți. Despre toate traumatismele fizice, culturale și emoționale trăite de umanitate în zonele și timpurile de „intersecție”; în condiții de interacțiune, comuniune, coliziune dintre noi și ceilalți.

Opera lui Attia este, de fapt, un proces continuu de explorare simbolică a acestor traumatisme, iar mecanismele au o componentă profund  biografică, artistul aflând-se pe falia dintre două culturi cu dinamică diferită: nord africană – algeriană și franceză (acum și cea germană).

Există o componentă rizomială a culturii orientale în discursul plastic, dar și în modele de relaționare cognitivă utilizate de artist. Construcția discursului din spatele lucrării/instalației  comportă un timp de „slow motion” oriental, mă refer la un tip de analiză subtil, poetic, de introspecție care nu desecă obiectul, ca apoi totul să explodeze într-un mesaj frust, contrastant, care nu poate fi ignorat –  zgomotul „Primăverii arabe”.

„Primăvara arabă", instalaţie de Kader Attia | Credit: Kaderattia.de

„Primăvara arabă”, instalaţie de Kader Attia | Credit: Kaderattia.de

Îmi place Attia pentru că nu este preocupat de estetic (de altfel, o obsesie a lumii occidentale contemporane), nu permite frumosului și nici măcar urâtului să-i domine lucrările. Nu lucrează cu concepte care gravitează în jurul adevărului.  Impresia unui anumit estetism provine dintr-un demers propriu de căutare, descoperire și punere în tensiune a diverselor tehnici artistice: foto – video – pictură- sculptură – ceramică – performance. De la o etapă la alta lucrările lui sunt diferite și inegale.


„There’s no truth; it’s all in the living.” (Édouard Glissant)


Există un soi de sentiment de justiție în abordarea lui, o justiție cu o componentă istorică, estetică, dar și religioasă, o dreptate în care obiectivul principal este acela de a restaura umanul, de a-l extrage din erezii (îndoctrinarea religioasă, consumerism, obsesii, constrângeri și  forme de „political correctness”) de a-l igieniza, de a îi reda voința de a gândi critic.

Maniera e una ironică, sarcastică, chiar cinică. Artistul își afirmă fără rezerve scepticismul  față de religie care își asumă un adevăr absolut dând naștere unor structuri comportamentale – ritualuri: forme lipsite de consistență – care pun  omul în situații tensionate față de conceptele de demnitate și de liber arbitru (Ghost).

„Ghost", instalaţie de Kader Attia | Credit: Kaderattia.de

„Ghost”, instalaţie de Kader Attia | Credit: Kaderattia.de

Instalația Bon appetit Monsieur Corbusier – Ghardaia spune povestea controversată a fenomenului de „adopție” formală prin care artiști consacrați ai lumii occidentale „împrumută” forme și concepte din lumea tradițională orientală. Aici, Attia aduce în prim plan legătura extrem de evidentă dintre minimalismul impus de Corbusier și vechiul oraș algerian Ghardaia.

Temele principale de introspecție artistică sunt construite, în general, pe un sistem de paralelisme, de adevăr care balansează între două lumi: occidentală și orientală (islamică – nord africană), lumi care contrapun mecanisme de acțiune și inserție socială diferite, uneori contradictorii.

Prin procedee plastice oximoronice, artistul pune aceste lumi în dialog, în tensiune. Ultima  fază de creație se concentrează pe conceptul de repair (reconstrucție) și modul în care acesta operează diferit la nivel estetic și social în interiorul celor două civilizații (expresivitatea cicatrizării versus chirurgie estetică).

Kader Attia este unul dintre cei puțini care spun tare și direct că nu există un singur adevăr după care putem fi evaluați, că orice criterii de judecare unifocusate sunt eronate, că adevărul este multiplu și divers, relativ și personal – și tocmai  existența acestor mari adevăruri personale ne face mai umani.

Acum, când suntem din ce în ce mai diverși împreună, atenția trebuie  mutată de la adevăr către con-vorbire (adică iubire), standardul trebuie distrus, iar în locul lui trebuie montate oglinzi.

Vizualizaţi mai multe lucrări de Kader Attia


Kader Attia este un artist francez de origine algeriană, născut în 30 decembrie 1978 la Dugny (Seine-Saint-Denis, Franța)

Expoziții colective (Selecție)

  • Bienala de artă contemporană de la Lyon (2015)
  • Documenta 13 (2012)
  • Paris – Delhi – Bombay; Centrul Cultural „Georges-Pompidou”, Paris (2011)
  • La Route de la Soia (Saatchi Gallery); Tri Postal (Lille) în cadrul Lille3000 (2011)

Expoziții personale (Selecție)

  • Kader Attia, Les blessures sont là – Muyeul cantonal de Arte frumoase din Lausanne (2015)
  • Terrasses – Marseille; Réparations « the repair », KW – Berlin (2013)
  • Construire, déconstruire, reconstruire: le corps utopique – Muzeul de artă modernă din Paris (2012)
  • Henry Art Gallery – Seattle; Institutul de artă contemporană, Boston (2008)
  • Dialogues méditerranéens – Saint-Tropez ; Galerie Christian Naguel – Berlin; (Chelsea Museum, Arting Space New York, Boston, Los Angeles); Emptiness/Fullness, Expérience Pommery#4 – organizată de Daniel Buren la Maison de champagne Pommery – Reims; Institutul de artă contemporană din Boston (2007)
  • Tsunami, Le Magasin CNAC – Grenoble; Holly Land, Biennale des Cannaries; Muzeul de artă contemporană din Lyon; Basel Art Fair, Unlimited: Galerie Daniel Templon – Paris (2006)
  • Foire Internationale d’Art Contemporain (FIAC) în cadrul Prix Marcel Duchamp; Bienala de artă contemporană din Lyon (Flying Rats) (2005)
  • Correspondance, stand galerie Kamel Mennour – Paris; participare la cea de-a 50 Bienală de la Veneția – Fault Lines (2003)
  • Alter Ego, galerie Kamel Mennour, Paris (2002)
  • Photostories, galerie Martine et Thibault de la Châtre – Paris (2001)
  • La Piste d’atterrissage, diaporama, l’Atelier, Centrul naţional al fotografiei – Paris (2000)
  • Instants Urbains, Galerie L’œil du huit, Paris (1997)
  • Humanistes au Congo, Centrul cultural francez din Brazzaville, Congo (1996)

Premii

În 2016 a obținut prestigioasa distincție Prix Marcel-Duchamp – Centrul Cultural „Georges-Pompidou”, Paris


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru site-ul revistaparagraf.ro. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Publicat de Ana Negoiță

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.