Mihaela Pascu, Interpret-traducător

Cred că Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest), de Bogdan Ghiu, ar trebui predată la şcoală, începând cu clasa a VI-a, ca o materie-manifest, nouă, obligatorie.

Fiecare frază, fiecare paragraf, adeseori şi câte un cuvânt – citite cu voce tare şi traduse, până când limba română şi vorbitorii ei îşi revin din adormire. Pentru că, tragic sau comic, limba este nevorbită sau vorbită rar, în cercuri extrem de restrânse, aproape secrete. Pentru că, sufocată din motive monumentale, pe care autorul le enumeră cu disciplină negimnazială, limba română a încetat să ne mai vorbească – cred că devenim ventriloci aproape muţi, dublu-stranii, depopulaţi de la structură la ornament. Vorbim un fel de basic Romanian cu 200 de cuvinte, cu posibilităţi combinatorice puţine şi din ce în ce mai greu de tradus altfel decât prin gesturi (americane, şi ele…).

Demersul de a citi o carte la şcoală este şi nu este fantasmatic. Oricum, cartea este un manifest declarat, îndeamnă explicit la punere în act, la „transpunere în verb”.

Îmi închipui că nişte vorbitori se pot trezi dacă au din nou acces la sunetul original al limbii lor şi al poeziei ei. Un exemplu de foarte scurtă trezie este răspunsul la elanul copywritericesc de la protestele de anul trecut, un manifest şi o manifestaţie. Se consemnează – în indexul simpatic şi în cel mobilizator – dar e păcat că ne unifică rimele simple şi sloganurile stroboscopice mai bine decât articulările riguroase, consecvente, desfăşurate panoramic, peste care poate să vină, desigur, şi umorul.

Pe fondul lecturii unei cărţi despre traduceri, despre cum se verifică o limbă prin alta, despre cum se situează un vorbitor în raport cu altul, se poate recupera un om şi societatea lui. Dar e nevoie de meditaţii profunde. În postura recomandată, adică bine-aşezaţi – şi în acţiune. Cum meditaţia nu e niciodată un vagabondaj întâmplător, şi nici vreo oprire a gândurilor, structura pe care o propune Bogdan Ghiu se aplică tuturor punctelor de lucru.

Principiul extins, generalizat al traducerii are, însă, mai multe trepte, mai multe niveluri. Să le luăm pe rînd:

0. Auto-traducerea pre-lingvistică: nu acţionăm, ne traducem;

 (Bogdan Ghiu, Totul trebuie tradus. Noua paradigmă. Cartea Românească, 2015) 

De aici, de la acest punct 0., am ales clasa a VI-a ca reper. Acum începe lucrul omului cu el însuși. Diateza reflexivă se predă la şcoală, poate fi înţeleasă şi, contând mult mai mult pe deşteptăciunea copiilor noştri, le putem explica cum se pot traduce fără să se trădeze pe ei înşişi prin exprimări şi acţiuni contrafăcute. Ne putem explica şi nouă.

Familiarizarea cu sine şi cu terminologia care ţine de întinderea acestui sine poate începe. Succesiunea desfăşurată didactic a percepţiei, trăirii, transpunerii trăirii în gândire, articularea ulterioară în limba personală şi re-articularea unui act în societate au un cadru. În meditaţie se numeşte „view” şi fără a face încă în trimiteri la tehnică, să spunem doar că „view” a fost tradus de foarte multe ori de ne-poeţi fie ca „viziune”, fie ca „vedere” – lucru care ne duce la următorul citat:

1. Există apoi, mai întîi, traducerea în înţeles restrâns sau tradiţional, clasic, în sens propriu-zis, dacă vreţi: traducerea inter-lingvistică, traducerea între limbi. Dar aceasta se situează în realitate, la mijloc.

Lipsiţi, în general, de experienţă filologică, meditatorii români – cei care ar putea fi potenţiale modele de cunoaştere de sine şi de celălalt – nu au tradus decât foarte rar texte privind tehnicile de meditaţie, şi oricum au tradus de cele mai multe ori din limba engleză.

Traducătorii au tradus mai des, au respectat litera, intuind probabil că abaterea e periculoasă, dar nu au avut realizările din meditaţie (realizations – termen nefericit, încetăţenit, din păcate, între practicanţii meditaţie – altă durere). Lucrul cu sine si cu celălalt prin traducere a fost foarte limitat: a media şi medita s-au distanţat periculos. Ecartul a devenit imposibil de conţinut, pentru intelectuali mai ales.

Bogdan Ghiu | Credit foto: USR (Uniunea Scriitorilor din România), filiala București

Bogdan Ghiu | Credit foto: USR (Uniunea Scriitorilor din România), filiala București

2. Sub traducerea inter-lingvistică sau înainte de ea, la bază, invizibilă, aşa cum o practicăm cu toţii în viaţa de zi cu zi şi, mai ales, în interiorul aceleiaşi limbi, se află traducerea intra-lingivistică. Căci nu este evident că, deşi „vorbim aceeaşi limbă”, nu ne înţelegem? Şi că mult mai etic, dar şi mai practic, mai pragmatic (în sensul pragmatismului filosofic, evident) ar fi ca în locul schemei comunicării, atît de tocită, de abuzată, de ideologizată, de falsificată şi de instrumentalizată (cibernetizată) tehnologic, economic, politic, ca şi în locul schemei interpretării, a comentariului, a exegezei etc., să punem, să presupunem schema traducerii? Căci ce este, de fapt, simplu spus, traducerea? Evidenţierea, crearea, degajarea unui spaţiu a-teritorial, trans-teritorial de negociere între două extreme pur ideale: intraductibilitatea absolută şi traducerea perfectă. /…/;

Degajarea unui spaţiu a-teritorial, trans-teritorial de negociere între extreme este şi una dintre mizele meditaţiei. Familiarizarea cu un sine (acel gom din tibetană), un sine ne-delimitat convenţional, care nu se termină la graniţa tegumentară, dar nici nu o ignoră – care nu se termină la nicio graniţă, devenind astfel el însuşi ca spaţiul – este exerciţiul care trebuie făcut până când i se găseşte o soluţie viabilă pe toate planurile.

Dar este nevoie de meditaţii, de ore de limba română, pentru traducerea corectă a meditaţiei, contemplaţiei şi cunoaşterii de sine, ca suprafaţă de mediere.

Schema propusă de Bogdan Ghiu continuă:

/…/ Deci, după traducerea intra-lingvistică /…/ urmează

3. traducerea inter-medială,

4. traducerea inter-culturală,

şi, la limita cea mai de sus,

5. traducerea inter-religioasă, despre care nu ştim dacă există sau dacă este posibilă, dar pornind de la care ne putem pune întrebarea: nu cumva, religia ca atare, diferenţa religioasă şi diferenţierea religioasă este în primul rând un fenomen de traducere? Nu cumva religia, religiile sînt, în sens tare, nişte traduceri, atît pe verticală cât şi pe orizontală? Nu cumva misterul religiei, şi chiar misterul divinului, adică misterul propriu-zis, misterul ca atare, e traducere? Altfel spus, nu cumva teologia este o traductologie?

Pe fondul înţelegerii rezultate din noua paradigmă, care poate că nu e chiar atât de nouă, dar care este articulată într-un mod nou, animată la propriu de suflu vital, şi înţelegând „schemele şi conceptele” propuse de Bogdan Ghiu „în calitate de poet, ca poet”, care este „traducătorul prin excelenţă”, se pot citi, traduce, vieţi ale marilor traducătorilor, mari meditatori şi mediatori între multe lumi, multe limbi şi nenumărate limbaje. Se pot citi ca vieţi eroice chiar.

Dar metaforele lor trebuie să stea pe suprafeţe pregătite – am ratat o clasă a VI-a în care să ni se explice din timp lucruri ca reflexia, spaţiul inefabil al sinelui, corpurile traductibile ale divinităţii… Şi continuăm să credem că un copil de 12 ani nu înţelege meditaţia sau meditaţia în acţiune, cunoaşterea de sine şi de celălalt. Probabil că aşa e, dar am putea încerca să lucrăm la traducerile succesive.


Mihaela Pascu a terminat Facultatea de Limbi Străine, Engleză si Franceză. De douăzeci de ani este copywriter şi director de creaţie. În ultimii trei ani a facut traducerea simultană a învăţăturilor Maestrului Karma Tanpai Gyaltshen Rinpoche din engleză în română. Consideră că este cel mai mare privilegiu pe care l-a avut în viaţă şi îi este pentru totdeauna recunoscătoare Maestrului pentru experienţa acumulată în jurul acestor învăţături profunde.


Acest interviu a fost realizat în exclusivitate pentru website-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi susţine Revista Paragraf:




 

Publicat de Mihaela Pascu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.