Nesupunerea nu înseamnă neapărat spirit de frondă, ci mai degrabă consecvenţa cu un set de valori pe care ţi l-ai asumat. Nesupunerea înseamnă să fii special, uneori chiar extraordinar, dar să nu te numeri neapărat printre persoanele de succes. Nesupunerea înseamnă să eviţi compromisurile. Sau să-ţi recunoşti greşelile.

Despre nesupunere vorbeşte, din multiple perspective şi mai mult decât grăitor, noul proiect al scriitoarelor pentru copii şi adolescenţi din Asociația De Basm, cu un prim volum în curs de apariţie la Editura Univers.

Inedită în peisajul cultural autohton, cartea Nesupusele pune în valoare elite româneşti feminine, dar în acelaşi timp, transformă biografii obişnuite în biografii demne de a fi povestite, într-un semn de recunoştinţă faţă de femeile „care nu apar în manualele de istorie, cărora nu li s-au ridicat statui în pieţe publice, dar care au schimbat şi schimbă în bine lumea din jurul lor”.

Nu întâmplător lansat în anul Centenarului, proiectul propune o recuperare cultural-istorică a o sută de personalităţi feminine (individuale sau colective) despre care copiii şi adolescenţii nu au ocazia să afle de la şcoală sau din presă. În plus, teme importante precum diversitatea culturală, respectul pentru istoria privată sau valorile patriotismului sunt promovate creativ şi fără emfază stereotipă prin intermediul istorisirilor de suflet din carte.

Poveştile semnate de Adina Rosetti, Victoria Pătraşcu, Iulia Iordan, Laura Grünberg, Cristina Andone prind „culoare” şi grafic prin ilustraţiile a douăsprezece artiste talentate.

Despre acest proiect am stat de vorbă, pentru început, cu scriitoarea Laura Grünberg, care consideră că nesupunerea înseamnă „a fi tu însăţi. A face bine lucrurile obişnuite, a face bine celor din jurul tău, a-ţi asuma meseria pe care ţi-ai ales-o, cu responsabilitate, respect şi profesionalism”.

***

Laura GRÜNBERG | Credit foto: Cornel Brad

Laura GRÜNBERG | Credit foto: Cornel Brad

Ce înseamnă Nesupusele pentru dumneavoastră?

Laura Grünberg: M-am bucurat foarte mult de această iniţiativă comună, pentru că am văzut în ea şi o modalitate de a aborda un subiect foarte util pentru educaţia celor mici, dintr-o perspectivă feministă.

Promovarea personalităţilor feminine este, în orice context, un lucru benefic – să ne uităm doar la decalajul dintre personalităţile bărbaţi-femei existent în toate manualele şcolare, decalaj care nu este argumentat şi nici contrabalansat prin altceva…

Personal, am venit cu propunerea de a avea şi un capitol de portrete colective. Celelalte autoare au primit ideea foarte bine, aşa că am integrat-o în proiect.

Vorbiţi de categorii de portrete colective?

Laura Grünberg: Da. Pornind de la faptul în România nu se studiază o istorie a vieţii private, în rândul personajelor colective am inclus casnicele, de exemplu. În decursul istoriei (mondiale, nu doar a ţării noastre), până să ajungă să aibă dreptul la educaţie, dreptul la a avea o meserie sau dreptul să-şi exprime opiniile, femeile au crescut copii, au făcut treburi casnice, au îngrijit bătrâni. Fac acest lucru şi acum, ba chiar urmând în acelaşi timp şi o carieră. La nivel macro, lumea nu s-ar descurca dacă nu s-ar ocupa cineva şi de aceste lucruri la nivel micro. Mi s-a părut creativ şi în spirit feminist să reevaluăm această ocupaţie  – să aducem un omagiu femeilor anonime care au făcut, fac şi vor face întotdeauna munca nevăzută de acasă sau celor care au îmbinat foarte bine cariera cu gospodăria. Povestea scrisă pe acest subiect este jucăuşă, cu spirit ludic, nu victimizează, ci invită la o discuţie reflexivă.

O altă poveste este dedicată ONG-istelor. Sectorul privat (aici şi pretutindeni) este foarte feminizat, multe femei se implică în tot felul de organizaţii, ele reprezintă un personaj colectiv care merită pus în lumină.

Avem apoi gustistele. Trebuie ştiut că, în spatele echipei lui Dumitrie Gusti, au stat nişte femei-sociologi, deschizătoare de drumuri. Au bifat întâi treburi de secretariat, dar după aceea au trecut la munca de teren – şi au făcut o treabă excepţională.

Există şi frontul din spatele frontului, le dedidăm o poveste şi asistentelor medicale, subliniind importanţa lor în războaie.

Am inclus şi portretul colectiv al mandatarelor, al femeilor care au avut dreptul să participe la Unire şi au fost prezente la eveniment.

Migrantele, nu în ultimul rând. Avem o poveste despre femeile care pleacă în străinătate, au grijă acolo de alţi copii şi alţi părinţi, ca să îşi sprijine, să îşi întreţină familiile rămase acasă.

Vreau să subliniez că în proiect am introdus femei de vârste diferite, din toate domeniile – într-un fel şi în spiritul educaţiei pentru diversitate. Cred că va fi un bun instrument educativ pentru copii, profesori, părinţi, va oferi un bun material didactic celor care ştiu să-l folosească.

Pentru că tot aţi vorbit despre personaje colective, ce înseamnă nesupunerea în cazul lor?

Laura Grünberg: A fi împlinit în viaţă sau a avea succes înseamnă nu numai a deţine o funcţie de conducere, a primi distincţii internaţionale, a avea doctorate sau a face performanţe în sport – ci şi a fi tu însăţi. A face bine lucrurile „obişnuite”, a face bine celor din jurul tău, a-ţi asuma meseria pe care ţi-ai ales-o (rolul de casnică, dacă este cazul), cu responsabilitate, respect şi profesionalism. Este o abordare mai largă a ideii de nesupunere şi a ideii de succes. Succesul înseamnă şi capacitatea de a dărui, de a-i sprijini pe alţii, într-un rol asumat. Personajul casnicelor nu îndeamnă micii cititorii spre a nu urma o carieră, ci revalorizează diverse ocupaţii, este un fel de a spune că te poţi împlini în viaţă în diverse moduri. Nesupunerea înseamnă şi empatie, grijă faţă de celălalt, într-un context în care toţi îţi cer să fii în supercompetitivitate. Toate acestea vor reieşi din acest proiect, care este mai mult decât o carte. Cele două volume vor fi completate cu o serie de ateliere şi evenimente.

Nesupusele Coperta

Cum v-aţi documentat?

Laura Grünberg: Proiectul a presupus o muncă temeinică de pregătire, „bucătăria” din spate a fost interesantă şi meticuloasă. Am căutat în biblioteci, am citit, am discutat cu specialişti, precum Alin Ciupală, Dumitru Sandu (expert pe migraţie), cu antropologul Rostás Zoltán, am stat de vorbă cu persoane nesupuse în carne şi oase despre care voiam să scriu sau cu rude, cunoştinţe, dacă persoanele despre care am scris nu mai sunt în viaţă.

Toate autoarele au procedat aşa. Ne-am împărţit subiectele şi în funcţie de expertiza fiecăreia, de domeniul său de interes.

Important de subliniat este că poveştile nu sunt intrări de dicţionar, sunt ficţiuni bazate pe repere reale. Nu am stabilit un set de criterii sau top o sută, asta trebuie să se înţeleagă. Este o listă subiectivă, pe care ne-o asumăm: o sută de femei din multe altele. Deschidem lista, ne putem juca în mediul online, pe website, la ateliere – participanţii pot veni cu propriile propuneri de nesupuse. Poate de aici vor ieşi multe alte poveşti şi multe alte volume.

Câteva dintre personajele” pe care le-aţi transformat în poveşti de carte…?

Laura Grünberg: Din zona de activism o am, de exemplu, pe Mihaela Miroiu. Voi încerca să o aduc la ateliere, care sunt un pretext pentru a promova ideea că succesul poate lua diferite forme, astfel încât cei mici să vadă (în carne şi oase) ce înseamnă o activistă, o feministă, o persoană care găteşte, a crescut copii, care are o grădină frumoasă şi un dar deosebit de a povesti…

Mai am o nesupusă, doamna Ştefania Mihăilescu, care în volum apare ca vecina de la etajul 7, dintr-un bloc de undeva din Drumul Taberei. Este istoric, a stat o groază de timp în arhive şi a scris sute de pagini despre mişcarea de femei din România – o muncă titanică! Atelierele vor fi un bun prilej de a o prezenta copiilor, este o bunică fermecătoare…

Pe lista mea se află şi etnologul Irina Nicolau, un personaj extraordinar, care a murit, dar despre care am stat de vorbă cu sora acesteia.

În volumul doi apare şi Sanda Marin, despre care mulţi cred că a scris cărţi de bucate şi atât. Sanda Marin are nişte poveşti de viaţă nemaipomenite – dacă e să ne gândim, spre exemplu, la cenzură, la modul cum i se tăiau titlurile din cărţi pe vremea comunismului, când nu aveai voie să vii cu chestii foarte sofisticate, cu franţuzisme…

Apoi Ana Aslan. Sau prima femeie ministru. Un spectru foarte larg de reuşite în viaţă, bazate pe nesupuneri de tot felul.

Dincolo de portretele persoanelor menţionate, scoatem în evidenţă şi o panoplie de meserii mai aparte – antropolog, istoric, specialist în ştiinţe sociale – din care poate rezulta o carieră de succes. Copiii îşi vor putea astfel îmbogăţi şi pleiada de opţiuni profesionale, de viaţă.

Aveţi o istorie personală legată de vreunul dintre personaje? Cu care aţi empatizat cel mai mult?

Laura Grünberg: Având în vedere că din ‘92-‘93 încoace sunt parte din activism, parte din efortul societăţii civile de a se închega, m-am simţit legată în mod special de familia activistelor. M-a impresionat mult, dincolo de povestea scrisă, Nicoleta Biţu – o femeie de etnie romă, printre primele cu doctorat, cu studii în străinătate, foarte activă şi implicată în promovarea şi apărarea drepturilor etniei sale… O viaţă cu adevărat complicată. Stând de vorbă cu ea, am văzut omul. Şi cred că asta e important.

Consider că şi pentru noi cartea Nesupusele este o foarte bună experienţă de viaţă. Cunoşti istorii trăite, afli detalii, vezi nuanţe. Înţelegi un om dincolo de cuvintele de prezentare de pe internet, sau a unui CV. Iar poveştile din spate sunt vii, sunt emoţionante.

Persoane care şi-au construit viaţa pe nişte principii clare, care au suferit pentru că nu au vrut să cedeze în faţa presiunilor, care nu au făcut compromisuri sau au ştiut să fie critice faţă de propriile compromisuri. Nu totul e în alb şi negru, nu totul e fără cusur. Nesupusele noastre nu trebuie ridicate pe un piedestal, sunt oameni, şi nimeni nu e perfect. Multe dintre femeile despre care am scris au avut ezitări, dileme, au făcut şi greşeli. Nesupusele sunt printre noi. Ne putem identifica cu ele, ne putem simţi aproape de ele. Astea sunt intenţiile care au stat la baza acestui proiect de echipă. Am dori ca aceste poveşti să dea încredere că visele, oricare ar fi ele, pot deveni realitate. Trebuie doar un pic de nesupunere.

Proiectul e finanțat de Ministerul Culturii si Identității Naționale în cadrul manifestărilor dedicare celebrării Centenarului.
Nesupusele (volumul I) este în curs de apariţie la Editura Univers.

Acest interviu a fost realizat în exclusivitate pentru website-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Publicat de Dana Pătrănoiu

Editor-coordonator

2 comentarii

  1. […] UrmătorLaura Grünberg: „Nesupusele” sunt poveşti care dau încredere că visele, oricare ar […]

    Răspunde

  2. […] Citiţi şi: Laura Grünberg – „Nesupusele” sunt poveşti care dau încredere că visele, oricare ar fi ele… […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.