Mario Luzi și fabuloasele suprapuneri de straturi culturale ale poeziei sale

Mario Luzi (1914 – 2005) este considerat unul dintre cei mai semnificativi poeți ai secolului XX. S-a născut și a copilărit în Castello, pentru ca ulterior să urmeze cursurile gimnaziale și universitare la Florența, unde s-a specializat în literatură franceză. În perioada studiilor, i-a cunoscut pe Piero Bigongiari, Alessandro Parronchi, Carlo Bo, Leone Traverso, poeți care i-au stimulat căutările literare ce au dus la apariția primului său ciclu de versuri, intitulat La Barca, în 1935.

După mai multe volume publicate, Al fuoco della controversia i-a adus lui Luzi, în 1978, Premiul Viareggio. În 1991, ciclul Frasi e Incisi di un Canto Salutare i-a fost răsplătit cu Premiul Aristeion. În același an Luzi era propus, pentru prima oară, la Premiul Nobel pentru Literatură. Ultima sa carte, L’avventura della dualità, a fost publicată în 2003. În 28 februarie 2005, poetul s-a stins din viață, la Florența.

Dacă în creațiile sale de început este un ermetic asumat, ulterior, în confruntarea cu realitățiile de după cel de-Al Doilea Război Mondial și mai ales cu fervoarea politică a anilor 60, Mario Luzi abandonează simbolismul încifrat în favoarea unor teme existențiale și religioase, tratate într-un discurs direct, pe alocuri dramatic. Poemele complexe din ultima perioadă a creației sale sunt reflecții tulburătoare asupra ideii de schimbare.

„Fiu al secolului XX, Luzi n-a fost întru totul absorbit de el, refuzând mereu afazia sau falsetul ca să-și poată lansa năvalnic visul său de cuvinte, mobile și nepecetluite de vreo definiție: „Lume tu, în ce parte / din tine sau din mine eram? / La ce dintr-odată / devenisem străin sau complice?”, afirmă criticul Stefano Verdino în prefața antologiei Poezii, recent apărută la editura Humanitas, în traducerea lui Dinu Flămând.

Citiți continuarea pe site-ul Rodia Lit.
Avatar

Publicat de Revista Paragraf

Redacţia