Poezie DIALOGURI

Artiom Oleacu: Cred că dacă aş trăi pe o planetă plină cu cărţi de poezie, tot nu mi-ar fi de ajuns

Născut la Chișinău în 1986, de profesie actor, Artiom Oleacu este unul dintre câștigătorii premiului pentru debut „Alexandru Mușina”, ediția a VI-a.

Poezia lui, cuprinsă în volumul Miere pentru toate exponatele publicat de Editura Tracus Arte, „e a unei violențe tăcute, reținute, insidioase” și care , „dacă ar avea de optat între artă și adevăr, l-ar alege fără șovăire pe cel din urmă”, în opinia poetului Romulus Bucur. La rândul său, Radu Vancu a descoperit, în poemele tânărului basarabean, „o voce nouă & atașantă, care te face s-o crezi imediat pe cuvânt”.

Cât de influențat te simți, atunci când scrii poezie, de formația ta profesională de actor, de textele pe care le interpretezi pe scenă?

Artiom Oleacu: Nu mă simt influenţat. Sunt lucruri diferite. Nu încerc să arunc totul într-o cratiţă. Ca să joci un personaj e nevoie de observaţie, ca să scrii un poem e nevoie de observaţie, dar e nevoie… și să fii sincer cu tine (probabil).

În Miere pentru toate exponatele apar un Artiom mare și un Artiom mic. Cine sunt ei?

Artiom Oleacu: E acelaşi Artiom cu frustrările, fricile şi dorinţele lui, cu îngrijorările, nesiguranţa, singurătatea lui. 🙂

***

l-am scuturat pe Artiom așa de tare
încât Artiom cel mic s-a lovit de colțul mesei
și a simțit toate durerile

Artiom cel mic își șterge fruntea de sudoare
piciorul de fier e roșu ca o mărgea
piciorul lui Artiom e rănit

Artiom
scoate lipitoarea din rucsac
scoate aripile micuțe
piciorușele
lăbuțele
scuipă printre buze

Artiom scuipă sângele din gură cum ar scuipa
cireșele răscoapte din vârful unui copac

lui Artiom durerea îi pătrunde cât mai adânc
în mațe

Artiom cel mic își clătește urechea cu omăt cum ai clăti
cu apă călduță beregata unei păsări

seara înainte de culcare îl sărut pe Artiom de trei ori
și îl învelesc cât mai bine
ca să nu-i fie frig

Miere pentru toate exponatele vorbește despre universul tău personal, populat de membrii familiei tale, de apropiați, vorbește despre lucruri și gesturi „mărunte”, casnice, familiare și, totodată, surprinzătoare. Poezia ta oferă (și) o cheie biografistă…

Artiom Oleacu: Îmi doresc să scriu bine şi cred că fiecare scrie despre ce ştie, sau crede că ştie. Nu mi-am propus să scriu „biografist”, nu ştiu ce înseamnă asta.

Artiom Oleacu | Credit foto: Arhivă personală A.O.

În unele dintre poemele tale îi amintești pe Rebreanu, Cehov, Houellebecq, Palahniuk, chiar și Vodolazkin. Îi cobori de pe un piedestal, creezi o familiaritate surprinzătoare cu ei, față de ei. Cât de apropiat te simți, ca cititor și ca scriitor, față de autorii amintiți?

Artiom Oleacu: Încerc să-i citesc, să-i înţeleg şi nu e deloc uşor. Nu împart autorii pe secole, categorii, genuri… Nu-mi place să pun etichete. Cred că i-aş lua fiecăruia un interviu dacă ar exista această posibilitate – îi consider oameni interesanţi.

Și pentru că se leagă cu întrebarea de mai sus, care sunt poeții cei mai apropiați de sufletul tău, pe care îi frecventezi cel mai des?

Artiom Oleacu: Cred că dacă aş trăi pe o planetă plină cu cărţi de poezie, tot nu mi-ar fi de ajuns. Probabil că nu e ok, dar aproape că nu există poeţi care să nu-mi placă. Majoritatea îmi plac – începând cu Baudelaire, Eliot, Williams, ajungând la Mazilescu, Naum, apoi Andriescu şi Ciupureanu.

***

de ziua internațională a poeziei
nu m-am spălat pe dinți
n-am mâncat
n-am citit
n-am scris niciun vers
toată ziua am dormit
de ziua internațională a poeziei
mi-am încălțat ciorapii
și pantofii cu găuri
mi-am îmbrăcat
geaca mea ruptă
și am mers
de ziua internațională a poeziei
la Maria
la ea
am fumat o țigară
am băut o bere
am cântat Rammstein
am spart geamul
mi-am tăiat mâna
am spart yala
am trântit ușa
și am plecat.

Aș vrea să ne oprim puțin asupra titlului Miere pentru toate exponatele și, implicit, asupra versului care l-a inspirat. Te invit să comentezi „unde e locul uns cu miere pentru toate exponatele de victime?”

Artiom Oleacu: Într-o oarecare măsură, noi toţi suntem victime – noi, oamenii, leproşii, nebunii, vagabonzii, criminalii, mamele singure ce-şi cresc copiii, taţii alcoolici, copiii săraci…

Cum și când scrii poezie? Scrii „programatic” sau „la inspirație”? Scrii pe fugă sau lași să dospească?

Artiom Oleacu: Programatic nu, cu siguranţă. Deoarece sunt actor, scriu când am timp. Nu ştiu de inspiraţie, e depăşit demult cuvântul. Când simt că se încheagă lucrurile, notez imediat. Când nu, las pe mai târziu.

***
între cer și pământ se mai pescuiește?
se întreba Artiom când traversa Kogălniceanu
cu rucsacul în spate
de câtă momeală e nevoie?
unde e locul uns cu miere pentru toate exponatele de victime?
nicăieri
răspundea Artiom cel mic din rucsac

cer luminos uns cu zahăr și stropit cu apă
cer luminos uns cu cântece și rugăciuni
cer luminos ce vorbește cu pădurile și vânătorii
cerul luminos știe când e vremea

Dincolo de bucuria firească, bănuiesc că premiul „Alexandru Mușina” este și un stimulent pentru a-ți continua căutările poetice. Ți-ai dori, în continuarea experienței Miere pentru toate exponatele, să explorezi poetic și alte zone?

Artiom Oleacu: Asta voi încerca să fac, în primul rând – să explorez alte zone. Alexandru Muşina m-a ghidat cumva spre poeţii cu adevărat buni, acolo unde nu ai cum să dai greş şi unde ai de la cine învăţa. În privința modului cum (nu) trebuie să scrii poezie, aici mai e mult de lucru, dedicaţie, antrenament, exerciţii… dar şi plimbări & călătorii!

Artiom Oleacu, „Miere pentru toate exponatele”, Editura Tracus Arte, 2019, 64 pagini.
Artiom OLEACU (n. 1986, Chișinău) a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 2015, a câștigat Concursul de Dramaturgie, organizat de Uniunea Teatrală din Republica Moldova, cu piesa Diagonala B. A participat la atelierul „Vlad Ioviță” și cenaclul „Republica”. A publicat în Revista literară, ALECART, Poesis Internațional. Din 2013 este actor la Teatrul Național „Satiricus Ion Luca Caragiale”, din Chișinău.
Acest interviu a fost realizat în exclusivitate pentru website-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


SUSŢINEŢI REVISTA PARAGRAF

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on email
Email
Share on print
Print

RECOMANDĂRI:

comentarii:

%d blogeri au apreciat: