Caius Dobrescu (n. 1966, Brașov) a urmat cursurile Liceului „Unirea” din Brașov, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (secția română-engleză), în 1988. A făcut parte din „Grupul de la Brașov”, ce l-a avut ca mentor pe Alexandru Mușina. Beneficiază, între 1990 și 1991, de bursa „Herder” la Universitatea din Viena. Doctor în Litere (1999), cu teza Postmodernismul – o privire teoretică din perspectiva unei definiții plurale și deschise a conceptului de „cultură burgheză”. Ca poet, a debutat în cunoscutul volum colectiv Pauză de respirație (1991, împreună cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu). A publicat patru volume de poezie: Efebia (1994), Spălându-mi ciorapii (1994), Deadevă (1998) și Odă liberei întreprinderi (2009), a cărei traducere (făcută de Gerhardt Csejka) în limba germană, Ode an die freie Unternehmung, a primit Premiul orașului Münster pentru poezie europeană. A mai publicat volume de eseuri și studii critice, printre care Modernitatea ultimă (1998) și Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne (2001), precum și opt romane: Balamuc sau pionierii spațiului (1994), Teză de doctorat (2007), Euromorphotikon (2010, roman în versuri), Minoic (2011) și cărțile polițiste din ciclul „Vlad Lupu”. Este profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității din București și a fost, între 2015 și 2019, vicepreședinte al PEN Club România.

Deși nu a mai publicat poezie de zece ani (iar cele două cărți de la sfârșitul deceniului trecut, ambițioasele Odă liberei întreprinderi și Euromorphotikon, veneau după o altă paranteză ce începuse în 1998), Caius Dobrescu este unul dintre cei mai prețuiți poeți ai generației sale, în primul rând pentru sporul de inteligență activă, mereu plină de curiozitate, precum și fiindcă a arătat mereu o pronunțată disponibilitate pentru experiment și angajare textuală. Un nou volum de poezie, precum și o antologie care să reia cărțile sale anterioare, sunt așteptate.


O femeie tânără spune

Sunt foarte obosită, nu mă atinge acum. Cred
că nici duș n-aș putea să fac. Stropii care
m-ar atinge, s-ar scurge pe mine… Cred
că m-ar scoate din minţi… Și toţi ăștia
care se holbează la mine în fiecare zi.
Înţelegi ce vreau să spun? Peste tot, la servici,
pe coridoare, în autobuz, la pâine, nu contează
că sunt singură sau cu copiii atârnaţi de mine.
Peste tot numai bătrâni tremurători, care
mă pândesc sau tipi cu ochi cleioși, cu feţe
de șerpi… Ţie ce-ţi pasă? Nu vezi cât sunt
de obosită? Nu simţi cum pulsează tâmplele?
De ce nu faci nimic?
De ce nu mă aperi?
Doar ţi-am cusut, ţi-am gătit
ţi-am spălat cămășile și ciorapii, doar între braţele tale
am spus adio virginităţii! Ieri, pe stradă, un băieţandru
s-a izbit în mine, intenţionat, când veneam cu sacoșele.
Am simţit că mi se zdruncină creierii. Dar măcar el
mă vroia, în felul lui, vroia să mă simtă.
Pe când tu? Tu mă privești ca pe un covor făcut sul și
așezat după ușă, când facem curăţenie… Hai, apropie-te,
ajută-mă să-mi desfac nasturii, vezi că degetele
mele sunt neputincioase, că mi se frâng. Ajută-mă
să-mi dau jos bretelele… încet… sunt și astea
niște hamuri. Uite ce urme lasă în carne.
Dacă aș intra acum în baie… dacă m-aș uita în oglindă…
Aș vedea istovirea până și pe umbrele viorii
pe care le lasă sânii… de parcă și ei
ar avea cearcăne… Mă gândesc la „mâine”: un bolovan
imens de pulbere stând să se prăbușească peste mine…
Sunt obosită. Ia-mă de mînă. Du-mă cu tine, așterne-mă
încet, pe undele limpezi ale cearceafului, pe lumina
lui albăstrie… Îmbrăţișează-mă,
dă-mi putere
pentru încă o zi.

din Efebia (1994)

Caius Dobrescu | Credit foto: Adrian Lăcătuş


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru website-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Claudiu Komartin
Este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (din 2010) și al Casei de editură Max Blecher (2010) și vicepreședinte al PEN România (2019). A publicat șase volume de poezie (primul – „Păpușarul și alte insomnii” – în 2003, iar cel mai recent, antologia „Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”, în 2017, reeditată un an mai târziu) și a tradus șase cărți de proză și patru de poezie (Kurt Vonnegut, JMG Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Philippe Claudel, Gheorghi Gospodinov, Gökçenur Ç. ș.a.). Ediții ale cărților sale au apărut în traducere în Austria (2012), Serbia (2015), Turcia (2015) și Bulgaria (2017). A editat și îngrijit mai multe antologii de poezie recentă și contemporană (generația războiului, Vasile Petre Fati, Andrei Bodiu, Constantin Abăluță).