cătălina matei s-a născut în ʼ88. de două ori cifra ei. a fost al treilea copil. prâslea. tatăl ei a fost primul din zece copii, mama a fost ultima din nouă. familia ei e mare. asta i-a schimbat felul de a vedea. fiindcă nu s-a putut juca, s-a deprins cu cititul de mică. de la 4 și până la cei 31 de ani – tot asta îi place cel mai mult să facă: să stea în pat cu o carte. fiindcă avea urechea sensibilă și o structură ce nu îi permitea multe mișcări, mama ei a hotărât să o împingă spre o meserie de practicat stând pe scaun: pianul. așa se face că, la vremea majoratului, nu a știut între ce să aleagă: litere sau sunete. deci a făcut consul și literele în paralel. a rănit doi iepuri deodată. apoi a dat la masteratul de teoria literaturii și literatură comparată. apoi a deschis tramvaiul 26: 2013. apoi a scos prima ei carte de poezii: lanul cu sârme întinse, 2014, ed. Tracus Arte – carte care ar fi trebuit să apară mai încolo, dar a vrut să marcheze existența ei de non-mamă. fiindcă în 2013 i s-a întâmplat un copil. Copilul. viața. a devenit adult. au urmat. tăvălugul. renunțările. marile renunțări: pianul, tramvaiul și.

ce se mai poate spune despre mine la persoana a treia? a co-tradus antologia de poezii Anne Sexton, împreună cu Diana Geacăr. a mai apărut pe ici, pe ʼcolo cu traduceri, articolașe, poezii. a făcut subtitrări, a tradus, a fost educatoare, profă. acum e redactor și crede că va rămâne așa.

dacă s-ar descrie într-un cuvânt, s-ar chinui să aleagă între mediocră și corcită. fiindcă nu a fost nici grasă, nici slabă. nici urâtă, nici frumoasă. nici deșteaptă, nici proastă. nici viața nu i-a fost ușoară, nici grea.


Poeme-Cătălina-Matei

Cătălina Matei | Credit foto: Valentina Bălașa-Ario
Cătălina Matei | Credit foto: Valentina Bălașa-Ario

Pentru că citești mult și divers, pentru că ai scris Anne Sexton în prezentarea ta, te-aș întreba cum te ferești de (sau, dimpotrivă, înglobezi) influențe în poemele tale? Cum îți găsești propria voce?

Cătălina Matei: Cică ai grijă cu cine te împrejmuiești că devii. Studiile spun de creierul-plastilină; de neuronii care se regenerează; că în acest proces sunt factori de influență prietenii, cei cu care vorbești. după o vârstă, fiindcă mă copleșește o lipsă de chef de ieșit din casă, vocile sunt predominant textuale. Sigur că sunt o influențată. Nu știu în ce măsură. Nu mă feresc. Facă uriașii din mine ce vor. Pe de altă parte, mi s-a întâmplat să citesc versuri care să aibă părți atât de asemenea cu ale mele. Cum era melodia aia de care ți-e rușine să recunoști că ți-a intrat în cap? „Simțim la fel, gândim la fel.” Încă nu cred că mi-am format vocea. Iar cu cât ești mai mic, imiți involuntar. Să vedem încotro o iau. Încă mă simt un băiețel cu voce de rățușcă și tulei.

Există cuvinte înalte și cuvinte underground. Cuvinte alese și cuvinte culese. Cuvinte soft și cuvinte hard. Cuvinte-piele și cuvinte-cuțit. O sumedenie de categorii în care pot fi împărțite cuvintele care apar în poezii. Care sunt preferințele tale lexicale atunci când scrii?

Cătălina Matei: În muzică, se spune că cel mai mișto sună vocea când cânți cum vorbești. Măcar senzația să o ai și să o dai de natural. Cum spuneam în descriere, mă simt tare corcită. Așa cred că trebuie să-mi fie și cuvintele. Luate de prin toate părțile.

Tramvaiul Poeziei tocmai s-a retras definitiv la depou. Din multele întâmplări, gânduri și sentimente legate de această călătorie ai putea alege (și povesti pe scurt) o anumită experiență care ți-a amprentat semnificativ scriitura?

Cătălina Matei: Nu pot să pun degetul pe o experiență. Toți acești ani m-au frământat. După ce a apărut google-ul în viața mea, cum citeam o carte, țuști pe net să văd fața autorului, să aflu cum o duce/ducea. Ce mânca, ce-i plăcea, ce citea, ce asculta. Chiar dacă știam lecția că hârtia e hârtie, iar sângele, sânge. Nu amestecam instanțele când citeam. Dar îmi plăcea mie să știu. Cu tramvaiul, această dorință de cunoaștere îndeaproape a poeților a trecut la următorul nivel. Mai ales ca persoană-din-spatele-barului – știi întotdeauna mai multe decât crede că știi persoana-din-fața-barului. Deci fiecare întâlnire de acest gen m-a construit, întâlnirea cu făcătorul de poezie. I-am aproape cunoscut pe aproape toți. I-am aproape adorat pe aproape toți. M-au aproape durut aproape toți. Le (aproape) mulțumesc (aproape) tuturor.


Secțiunea ATELIER publică texte noi, neincluse încă în volume, ale autorilor debutanți sau consacrați.


Acest material a fost realizat în exclusivitate pentru website-ul revistaparagraf.com. Articolul aparține Revistei Paragraf și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.